- Fără categorie

Nu așteptare, ci acțiune michaelică

de Dirk Kruse

Traducere: Lucian Popescu

Partea I – Comunitatea ca organ de percepţie, dăruit prin graţia fiinţelor spirituale

Ahriman îşi întăreşte puterea în timpurile noastre, dar, în acelaşi timp, sporesc şi forţele noastre ajutătoare de empatie. Mai avem şi instrumente de lucru michaelic, unul dintre cele mai puternice fiind creşterea comuniunii noastre sociale. Aceasta, deoarece dacă există o relaţie pregătită într-un mod profund şi karmic între persoane singure1 sau un grup cu bune abilităţi sociale2, şi Îngerii individuali sau Îngerii grupului lucrează împreună, şi chiar fiinţe  superioare pot conlucra în acestă relaţie sau grup3.

Din bunăvoinţă, blândeţe, ascultare clară, şi aplecare asupra celor mai slabi dintre noi4 creăm o substanţă eterică, sufletească şi spirituală care se potriveşte cu fiinţele spirituale şi cu Christos însuşi şi în care aceştia ne stau alături întru ajutor.

Experienţa ne arată că, pas cu pas, pe această cale se răspândeşte o atmosferă de atenţie şi claritate sporită  între oameni şi în spaţiul din jurul lor. Iar în felul acesta, de la o întâlnire la alta, putem să facem să crească ceva asemănător prezenţei unui organ de percepţie pe care l-am construit împreună.

Un lucru deosebit în legătură cu aceasta este faptul că ne permite o legătură directă cu nivelul  intuiţiei5.

Aici, comunităţile-cult pot fi esenţiale – de exemplu, comunitatea cultică a unei biserici şi mai ales un grup care lucrează în sensul unui cult social sau cult inversat6.

La aceasta putem de asemenea să lucrăm şi să cercetăm asupra viitorului şi unicului „Cult cosmic”, care a fost ilustrat de Rudolf Steiner7.

O cale practică de a experimenta toate aceste dimensiuni este următoarea:

  • Aşteptarea în linişte meditativă până când toţi participanţii se simt pregătiţi să răspundă la întrebarea pregătită cu grijă
  • Timp pentru gândire meditativă în linişte – fiecare singur
  • Fiecare vorbeşte la rândul său, în timp ce ceilalţi ascultă – timp acordat pentru a lăsa să răsune ce a fost spus şi pentru a fi prelucrat interior
  • Sarcină importantă: îngrijirea pentru cea mai înaltă prezenţă spirituală din spaţiu – reflecţii din când în când asupra experienţelor în această direcţie în timpul desfăşurării proceselor sociale

Dacă aceasta ne devine un obicei, iar harul lumii spirituale îşi face prezenţa la noi din când în când, putem simţi cum grupul nostru începe să construiască un organ – o atenţie naturală sporită în toate întâlnirile noastre!

Trei paşi în percepţia creşterii prezenţei spirituale într-un bun proces de grup

Cand a devenit evident faptul că relaţia şi grupul au dobândit caracterul unui simţ de percepţie, putem vedea cu smerenie ce ni se permite să lucrăm mai departe cu sens din acel dar binecuvântat.

Partea a doua – Percepţia prin comuniunea cu natura şi cosmosul  şi fiinţele lor – perspectivă asupra unui cult cosmic

Ca o concluzie, aici vom avea în vedere percepţia practică prin comuniunea cu natura, Cosmosul şi fiinţele acestora. Aceasta va putea de asemenea servi la cercetarea asupra „cultului cosmic”.

Mai întâi trebuie să menţionăm încă o dată experimentarea comparativă prin cufundare în cursul anului ca întreg şi în perioadele speciale de timp dintr-un an8.

Aici nu este vorba numai de a lucra împreună cu spiritul unei comunităţi de oameni, ci pe lângă aceasta şi cu spiritualitatea comuniunii cu natura în timp şi spaţiu.

Aceasta constă – la fel ca în cazul lucrului cu oameni individuali – de exemplu din Îngeri şi Arhangheli, activi în peisaj din intenţii evolutive de viitor ale fiinţelor divin-spirituale9.

Încă o dată vom descrie aici o singură cale de acces  – metoda „plimbărilor inspirative”. Aceasta poate servi la cercetarea cercului anului, prin întrebări puse fiinţelor spirituale din natură, spiritului perioadei10 sau de asemenea dialogului cu fiinţe spirituale chiar mai înalte11, întrebări care pleacă din domeniul individual, trec prin dezvoltarea organizaţională şi ajung până la nivel global.

Conştienţi fiind de intenţia pe care o avem în cercetarea noastră contemplativă, aici păşim într-un complex element Spaţiu – Timp.

Astfel, pe de o parte, poate că avem nevoie de mai multe experienţe pentru a găsi metode clare, detaliate şi pentru a afla rezultate clare – în acest cadru de experienţe faţă de fenomenele spaţio-temporale.

Pe de altă parte, aici putem ajunge la o incomparabilă aprofundare existenţială – pe care o putem diferenţia pe nivele.

Sfat practic:

Un cadru ajutător îl poate constitui o pregătire profundă, armonioasă a unui grup, înainte de plecarea într-o plimbare inspirativă.

Metoda plimbării inspirative:

Fiecare va purta singur în plimbarea prin natura inspirativă întrebările – găsite anterior în cerc – sau propria prelucrare lăuntrică sau „căutarea de inspiraţii”, cel mai adesea pornind în timpul zilei, traversând perioada de apus a soarelui şi întorcându-ne după lăsarea întunericului. Ideal ar fi un timp de trei ore şi jumătate (12 x 17minute); minimum o oră (4 x 17minute). Experienţa arată că există un ritm de 17 minute în care legătura cu natura se adânceşte treptat până la o clară unitate.

Este bine dacă avem posibilitatea atât a unor experienţe interioare, cât şi exterioare, de ex. interiorul unei păduri sau perspective asupra unui peisaj. Poate înainte de plecare va fi un mic ritual şi de asemenea, un ritual la întoarcerea tuturor. În mod normal, primele 17 minute sunt folosite pentru a ne elibera de gândurile obişnuite şi pentru a intra în legătură cu natura, după care putem începe munca interioară. Putem încerca să observăm  lumea elementară şi spirituală din jur ca formând sufletul nostru exterior şi să gândim, simţim şi voim împreună cu acestea. Ne urmăm munca interioară fiind atenţi la ce anume vine din interiorul nostru şi din „interiorul exteriorului (naturii)”. Adesea putem avea o temă de lucru lăuntric, caz în care e bine să privim mai întâi  la perioada  din trecut până în prezent, apoi să ne simţim liberi între trecut şi viitor – suntem numai aici şi acum, iar în a treia parte să privim la chemarea viitorului. În mod normal, cu fiecare 17 minute ne adâncim şi ne eliberăm mai mult. În mod obişnuit experienţele decurg astfel: la început suntem separaţi de natură, apoi începem să ne unim cu ea, mai târziu suntem parte a lăuntrului  naturii din jur iar aceasta ne vorbeşte, dacă suntem atenţi şi punem întrebări. Eventual teama (de întunericul pădurii de ex.) poate fi folosită pentru ca prin ea să privim în lumea spirituală (seriozitatea unei păduri întunecate seamănă puţin cu păzitorul pragului). Trebuie să fim curajoşi! Însă oarecum ca nişte copii, în acelaşi timp!

Experienţele cu animale pot fi deschizători de drum pentru lumea sufletească. Dacă le lăsăm să răsune în noi ele pot  aduce experienţelor noastre lăuntrice un înţeles mai profund.

Perspectiva orizontului poate oferi inspiraţii înalte ce conduc dincolo de timp şi spaţiu. Un copac bătrân sau o mică pădure întunecată ne pot  oferi direct inspiraţii despre “cum anume să facem”.

Cel mai important în interacţiunea cu sufletescul (lumii fiinţelor elementare) este să punem întrebări în anumite locuri sau anumitor fiinţe şi să ascultăm meditativ prin observare sufletească un „răspuns” – ceea ce înseamnă de fapt să putem vedea sau auzi conştienţa fiinţei spirituale în care „am intrat”. Aceasta se întâmplă cel mai adesea cu participarea sinei noastre superioare ca o formă superioară de observare a gândirii.

De exemplu, putem pune întrebări în modul următor (întotdeauna menţinând cu energie experienţa şi sentimentul ce a pătruns în sufletul nostru, întărindu-l şi observându-l meditativ!) – însă întotdeauna numai dacă simţim că „ne este permis”, că acestea sunt potrivite:

Cum eşti tu, intimitate?

Cum eşti tu, seriozitate?

Cum eşti tu, măreţie?

Cum eşti tu, binecuvântare?

Poate reuşim să găsim un înţeles şi termenii pentru explicarea acestui înţeles, ca de exemplu: „Acţionezi serios-profund şi trezitor asupra mea şi ai grijă de mine!” etc. apoi putem continua să întrebăm – poate cu uimire plină de devoţiune, dar mereu orientaţi spre ce este cel mai important – ca de exemplu:

Cum consideri tu asta, cum vrei tu asta?

Spre ce ţel se îndreaptă intenţiile tale?

De unde vine seriozitatea ta?

Spre ce se îndreaptă iubirea ta?

Apoi şi mai specific: „Cum vom continua drumul nostru (ca grup)? ”

Apoi, după un „răspuns”, poate punem întrebări despre modul de înfăptuire:

„Cum putem să facem aceasta mai exact?”

Se poate experimenta că în locul venirii inconştiente de idei bruşte din lumea spirituală, acum putem recunoaşte şi  putem „vedea” sosirea ideilor.

Este bine să scriem sau să desenăm ceva într-un carnet. Experienţele spirituale pot fi foarte clare, bine conturate, însă dispar rapid din amintire.

Sărbătoare de Michael în natură

Cel mai bine ar fi dacă fiecare se întoarce din plimbare după lăsarea întunericului, atunci când simte că e bine. Dar se şi poate fixa  un interval de întoarcere. După întoarcere poate fi o pauză, poate chiar  de o noapte, apoi fiecare îşi povesteşte experienţele. Uneori este bine să se pună la momentul potrivit întrebări potrivite povestitorului. Dacă grupul este prea mare, acesta poate fi împărţit în cercuri mai mici în care să fie împărtăşite experienţele. Se poate stabili un interval de povestire: între 4 minute şi oricât se doreşte. Apoi fiecare cerc poate prezenta în cercul mare câte o scurtă sinteză.

Se poate observa cum numai împărtăşirea noilor experienţe legate de fenomenele naturii va spori creativitatea gândirii.

Dacă ne-am dezvoltat aprofundarea nivelurilor  imaginativ, inspirativ şi intuitiv, atunci posibilităţile se pot deasemenea lărgi.

Astfel, pentru grupurile ce exersează practica meditativă, reflectarea asupra experienţelor din plimbările inspirative poate fi atât de bogată!

Partea a treia – Spiritualizarea vieţii de zi cu zi şi a profesiei (exemplu)

De obicei viaţa spirituală şi profesia par îndepărtate una de alta. Dar este posibil să spiritualizăm în mod coerent viaţa de zi cu zi, cât şi viaţa profesională.

Se întâmplă des să nu existe destulă imaginaţie pentru a putea realiza uşor obiceiurile spirituale în zilele obişnuite şi în viaţa de serviciu cu colegii.

În viaţa de zi cu zi este vorba despre studiu, meditaţie zilnică, rugăciuni, iar câteodată despre observarea sufletească, trăirea empatică a cercului anului, plimbări inspirative etc.

Aceasta poate fi pusă în practică pas cu pas – cu reflectare, planificare şi cu luarea unei decizii reale – de asemenea cu ajutorul prietenilor cu care putem ajunge la o clarificare.

În viaţa noastră profesională este la început vorba despre comunicare, cât şi despre găsirea deciziilor pe care le putem lua pentru implementarea unui fel inteligent de a comunica – în sensul cultului inversat sau social. De asemenea, ca exemplu, este vorba despre planificarea Sărbătorilor Anului, atât de motivante şi social-inspirative. Apoi este vorba despre munca de dezvoltare organizaţională care are ca bază lucrul meditativ, empatia şi natura. Iar în final, despre crearea şi sculptarea de metode şi proiecte în munca noastră – într-un mod spiritual!

În calitate de colegi – noi înşine suntem responsabili de fericirea noastră! Cât de durabil poate o dezvoltare organizaţional-spirituală (în cadrul căreia umplem cu un program revitalizant o dimineaţă sau o după-amiază săptămânal sau lunar) să ne afecteze, nu ni se arată de obicei în conştienţă.

Dacă creăm un spaţiu liber cu un program captivant şi interesant (training, impresii despre ciclul anului, practica observării în natură, practici sociale cu teme alese pe moment, eventual cineva interesant din afara echipei care are multă experienţă poate participa), curând vom trăi mult aşteptatul punct culminant   al   vieţii   înlăuntrul   comunităţii  în  care lucrăm! Desigur, din aceste întâlniri pot fi formate grupuri private care să se extindă şi evenimente bi-anuale sau anuale, cât şi retrageri pentru comunitate sau doar pentru anumite grupuri. Un conţinut al acestora poate fi, desigur, şi reînnoirea permanentă chiar a unui astfel de program.

Ca o stimulare în nevoile noastre de astăzi, mai jos este o privire de ansamblu schematică spre o cale practică de cultivare spirituală a vieţii.


Dacă ne putem umple viaţa zilnică şi de asemenea viaţa de la serviciu, pas cu pas, cu spaţii temporale inspirative, vor spori împărtăşirea şi trăirea-împreună cu realităţile-forţe, cu realităţile sufleteşti şi cu realităţile-fiinţe.  Încet-încet, cultivarea inspirativ-spirituală a vieţii de zi cu zi devine realitate!

Note

1 „ …aceste (cunoştinţe spirituale superioare) lucruri (pot) fi dobândite numai… atunci când le percepem cu acele forţe care provin din strădania generală împreună a oamenilor,… cu acele forţe pe care oamenii le poartă în sine din vieţi pamânteşti  anterioare şi, înainte de toate, este necesar să deţinem aceste forţe… De aici încolo, lucrurile încep să vorbească.  De aici încolo, lucrurile se revelează pe sine prin inspiraţie… Aceasta este calea pe care trebuie mers…c a în forţele de dezvoltare karmice ale oamenilor să găsim stâlpii de sprijin, să găsim forţa…” (GA 243, 21.08.1924)

2„(deci)… trebuie să învăţăm cu sufletele, cu inimile, prin constituţia noastră sufletească interioară să fim prezenţi suprasensibil şi să lăsăm ca o fiinţă spirituală reală să se afle în spaţiu… Putem deci…  prin ceea ce experimentăm împreună… să atragem spirit al grupului real. …(Aceasta este) o trezire prin intermediul fiecăruia… . Abia atunci putem să ne menţinem în interiorul unei percepţii a spiritualului,… când avem o comunitate cu Spirite alături de noi în perceperea spirituală. Iar comunităţile care sunt predestinate karmic vor dobândi formă.” (GA 257, 27.02.1923)

„(Se întâmplă ca) pentru câteva momente să putem fi fericiţi să ne aflăm împreună cu alţi oameni într-un astfel de mod adecvat, când avem posibilitatea să înţelegem lucruri pe care nu le putem înţelege altfel sau care nu ni se înfăţişează altfel.” (GA 257, 28.02.1923)

3Steiner a dat cândva, la un proces de punere a pietrei fundamentale a unei şcoli Waldorf, o descriere intimă a muncii împreună a oamenilor-grupurilor-îngerilor (21.08.1919): „în spatele fiecărui membru individual al Colegiului profesoral în devenire vedem stând îngerul. …prin trezirea imaginaţiei cu putere.  În spatele fiecărui individ stă îngerul. …În acelaşi timp… (deasupra capetelor) arhanghelii aflaţi în legătură… lasă să curgă forţe creative inspirative. …(Spiritele timpului, Arhaii) lasă să cadă din… sfera lor de lumină… o picătură, jos, în vasul curajului… Imaginând, inspirând, intuind (a treia ierarhie) se va conecta la faptele noastre pământeşti”. (GA 269, „Sfaturi” pag. 237,238)

4 „Asprimea alungă din jurul tău imagini sufleteşti, care ar trebui să îţi deschidă ochiul sufletului; blândeţea înlătură obstacolele şi îţi deschide organele.”(GA 10, pag. 96,97)

„Iar (Christos) vorbeşte astăzi acelor oameni care vor să îl asculte: „Trebuie să înţelegi că, în ceea ce gândeşte cel mai mic dintre fraţii tăi, Eu gândesc în el, şi că Eu simt împreună cu tine atâta timp cât ai un interes social pentru ceea ce se întâmplă în celălalt suflet.”(GA 193, pag 60)

Un rol important în cele trei capacităţi de empatie menţionate de Rudolf Steiner, îl au: uimirea sau interesul, compasiunea şi conştienţa. Vezi: GA 155, 30.05.1912, GA 133, 14.05.1912, GA 143, 18.05.1912.

Vezi şi: Lex Bos, „The Christwork in Social“, Verlag am Goetheanum şi C. and R. Gleide, „Christ efficacy in Social Life“, Verlag am Goetheanum.

„Formăm corpul astral al impulsului Christos-Eu prin toate faptele morale de uimire, încredere, veneraţie, încredere… formăm corpul eteric al lui Cristos prin faptele de iubire, şi prin ceea ce are efect în lume din impulsul conştinenţei, formăm pentru impulsul christic ceea ce corespunde corpului fizic al omului.” (GA 155, 0.05.1912).

5 Vezi 3, unde se spune: „Sunt forţe creatoare ale Intuiţiei, care lucrează în acest dar de Lumină (de la arhai). Ei vor … să trezească intuiţiile necesare”. (GA 269, „Sfaturi”, pag 27,28).

6 Vezi GA 257, 27 şi 28.02.1923 şi de asemenea un rezumat bun al citatelor în cartea „The anthroposophical language of knowledge as inversed Cultus“ by Herbert Ludwig, Möllemann Verlag.

7 Vezi GA 216, 29.09.1922 (Cults of the Future) şi GA 219, 29 şi 31.12.1923 (Cultul cosmic). Vezi şi Friedriech Benesch, Das Religiöse der Anthroposophie I und II, Verlag Die Pforte.

8 (Prin anumite meditaţii asupra cercului anului) putem evoca imaginaţiunea raporturilor dintre fiinţele care determină progresul timpului” (GA 133, 23.04.1912)

9 Este interesant cum Rudolf Steiner evidenţiază „atenţia asupra spiritualului dintre lucrurile fizice”: „Când ne plimbăm printr-o pădure…după ce anterior am meditat…, atunci, dacă suntem atenţi, nu suntem departe (o experienţă plină de bogăţie) de a percepe spiritualul care este activ şi guvernează între lucrurile fizice. Percepţia lumii spirituale nu ar fi aşa de dificilă, dacă oamenii înşişi nu ar face-o dificilă”. (GA 140, 16.02.1913)

 10 Vezi, de asemenea, sfaturile legate de calea şcolirii „Despre cercetare VII – partea 1 şi 2”

11 Două texte încurajatoare referitoare la aceasta: „Tot mai interioară va fi comunicarea oamenilor cu ierarhiile superioare şi de asemenea oamenii vor trebui să se străduiască mereu mai mult pentru a menţine comunicarea cu ierarhiile superioare  exact prin acest interior, prin cele mai profunde şi intime forţe sufleteşti” (GA 141, 05.11.1912)

„ …în spatele atmosferei luminate de soare se întinde o lume …unde în lumină astrală strălucesc fiinţe şi se desfăşoară întâmplări spirituale – iar acestea nu sunt mai puţin importante pentru evoluţia generală a lumii şi a omenirii, decât faptele vizibile ce se petrec în atmosfera exterioară a pământului”. (GA 229, 05.10.1923)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *