Meditația antroposofică în context

de Sanda Dale

Din impulsul oferit de cea de-a zecea ediţie a World Wide Mediation Iniatitive care s-a desfăşurat anul acesta la Dornach între 7-9 iulie cu tema „Living Connections”, scriu aceste rânduri cu recunoştinţă pentru cei care au avut această iniţiativă acum zece ani, pentru cei care au însoţit-o şi purtat-o în tot acest timp şi nu în ultimul rând pentru toţi cei care, participând, i-au dat sens.

E impresionant să vezi cum pornind de la o mână de oameni care acum zece ani s-au adunat împreună pentru a susţine meditativ ceva în care credeau, călăuziţi prieteneşte şi părinteşte de Arthur Zajonc şi Heinz Zimmermann atât cât a fost posibil, s-a ajuns azi, în 2017 la evenimentul deschis publicului larg şi având ca temă meditaţia antroposofică – ca metodă şi conţinut – la care au participat peste 400 de oameni.

Evenimentul în sine a fost coerent, elegant, plin de culoare şi cu un conţinut foarte divers. Peste 50 de antroposofi din toată lumea au oferit cele 24 de ateliere în care meditaţia de orientare antroposofică şi-a oferit roadele din perspective diferite. Domeniile în care meditaţia este utilizată în mod concret şi real s-au dovedit a fi extrem de numeroase: de la arte plastice, euritmie şi muzică la cercetare  fundamentală antroposofică, egiptologie, biografie sau pe tărâmul forţelor formatoare. Cei care au susţinut în mod dinamic aceste ateliere au împărtăşit din roadele muncii lor şi au creat împreună cu participanţii, pe parcursul celor trei zile ale conferinţei, într-o formă inedită, ceea ce se dorea pentru acest eveniment: o celebrare a meditaţiei antroposofice prin acceptarea cu încredere şi bucurie a riscului pe care îl presupune orice iniţiativă atât de îndrăzneaţă şi venind atât de deschis în întâmpinare lumii. Rezultatul a fost pe măsură, Conferinţa a avut atât putere cât şi vulnerabilitate, lumină, sinceritate şi seriozitate.

Poate ceea ce s-a transformat într-un mod alchimic la ateliere, poate discuţiile foarte interesante şi provocatoare purtate în cele două paneluri de dimineaţă („Meditaţia şi cercetarea”, respectiv „Meditaţia şi societatea azi”), poate muzica şi poezia de foarte bună calitate, poate faptul că nu am prea văzut oameni pe scenă susţinând discursuri şi prelegeri sau poate bucuria participanţilor de a se întâlni în acest context – toate au contribut la atmosfera de sărbătoare şi bucurie care a domnit în Goetheanum pe parcursul acestor trei zile. La două luni de la eveniment, zvonul conversaţiilor, întrebările care au apărut şi faptul că Goetheanum-ul se bucură de un nou interes din partea societăţii, sunt martori ai succesului de care s-a bucurat această iniţiativă.

Fără îndoială că organizatorii, prin atitudinea lor în acelaşi timp atentă şi discretă şi prin ceea ce s-a aflat în intenţia şi strădaniile lor au stat în mare parte în spatele a ceea ce noi am putut experimenta. Cred că cel mai impresionant pentru mine a fost să fiu martoră la modul în care cei care au creat această iniţiativă au purtat-o până acum şi la relaţia care s-a stabilit între ei în tot acest timp, care este cumva dincolo de prietenie şi colegialitate, care s-a creat nu doar dintr-o muncă specială împreună, dar şi din idealuri împletite şi călăuzire spirituală excepţională. Contribuţia lui Arthur Zajonc s-a făcut văzută şi auzită la fiecare pas. Chiar dacă nu a putut participa la acest eveniment care încununează o strădanie de un deceniu, a fost mai prezent decât oricare dintre cei prezenţi prin spiritul pe care l-a dăruit încă de la început acestui proiect, spirit care s-a exprimat şi prin emoţionanta scrisoare deschisă adresată participanţilor.

Astfel că din entuziasm, bucuria lucrului dus la capăt cu bine şi onoarea de a participa şi de a fi parte în co-crearea acestui eveniment alături de Josien de Vries prin coordonarea împreună a atelierului dedicat meditaţiei în munca biografică s-a născut în mine, odată întoarsă acasă, un nou impuls şi o nouă perspectivă.

„Living Connections” nu a fost doar o temă pe un afiş. A fost şi este experienţa întâlnirii între oameni cu aceleaşi idealuri dar cu metode diferite şi personalităţi diferite, ceea ce a făcut posibil un schimb viu, de la egal la egal, cu conotaţii şi sensuri care încă se descoperă. A fost şi este un motto al credinţei împărtăşite de-acum că munca meditativă a fiecăruia contează, că prin această muncă putem aduce schimbarea în lume şi putem face posibilă trecerea conştienţei şi atenţiei colective către ceea ce e important. În discuţia legată de „Meditaţia şi societatea azi” Tho Ha Vinh (euritmist curativ cu origini vietnameze şi franceze, doctor în Psihologie şi Educaţie, actualmente director de programe la „Gross National Heappiness Centre” din Buthan) spunea că o reţea de oameni care meditează în acelaşi scop ajută la crearea masei critice care poate duce la o schimbare de paradigmă atât de necesară azi. Şi asta m-a pus pe gânduri, născând în mine dorinţa de a face parte cumva din asta.

Sunt convinsă că sunt mulţi în România cei care au găsit în meditaţia antroposofică un nou sens şi un instrument  de  explorare  a  noi lumi, la fel cum sunt destui şi cei care o simt ca pe o nevoie esenţială a fiinţei lor. Pe de altă parte, e minunat că odată pe an putem să ne întâlnim şi să muncim împreună în evenimente aşa cum este cel pe care tocmai l-am descris.

Însă cred că putem face mai mult, putem umple golul care apare între munca personală şi întâlnirea anuală cu cei asemenea nouă din toată lumea, adăugând o notă de concret şi comuniune muncii meditative. Cum anume? Nu am un răspuns clar şi exact la această întrebare. Îmi doresc doar să putem să ne adunăm în jurul acestui lucru pe care îl avem în comun – meditaţia antroposofică – şi să încercăm să punem şi noi umărul la clădirea acelei reţele capabile să facă diferenţa. Să ne unim liber într-un cerc de oameni care să muncească creativ şi dinamic, de la egal la egal, fără aşteptări şi fără constrângeri de orice fel, doar cu bucuria de a aduce laolaltă metode diferite pentru a crea ceva nou, cu o perspectivă mai bogată şi cu putere înzecită.

Cum orice lucru mare a pornit de la o mână de oameni care s-au adunat în jurul unei idei, am încredere că se poate ajunge oricât de departe ne putem imagina şi că un ţel grandios poate fi atins cu paşi mărunţi. Lansez aşadar această invitaţie ca pe o chemare şi în acelaşi timp ca pe o provocare pentru toţi aceia a căror inimă bate pentru a aduce meditaţia antroposofică în contextul vieţii noastre zilnice, a profesiei fiecăruia şi a societăţii în care trăim.

Lasă un răspuns